De azi, nu!

„Timpuri noi, obiceiuri vechi”, de azi refuz să le mai ofer oamenilor totul, până la refuz. Nu mă mai încăpățânez să-mi îngenuchez propriul suflet pentru binele celor care nu știu ce înseamnă sacrificiul. Am obosit să tot ies zâmbind în fața tuturor dis-de-dimineață și să arăt că viața mea este perfectă. N-am s-o mai fac. Nu mai sunt atât de bună.

În spatele unui machiaj aproape inexistent intr-o perioadă, sunt ascunse atatea nopți nedormite, griji repetate pentru semeni și întrebări fără răspuns. Nu las oamenii să citească sau să-mi pătrundă-n suflet, căci dac-aș face-o, mulți m-ar judeca, iar eu n-aș fi dispusă să le ascult criticile etaloanelor care tot umblă cu moralitatea tatuată pe frunte.

Si nu, nu mai sunt atât bună fiindcă n-o să mai dau timp din timpul meu nimănui. Nu îmi voi incărca existența cu lucruri de făcut în speranța că vor aduce fericirea cuiva. NU.

Nu voi mai accepta să fiu bună cu toți. Nu-mi voi mai cere scuze după fiecare părere exprimată și nici vinovată pentru nefericirea altora nu mă voi simți. Nu voi permite nimănui să-mi ofere mai puțin decât merit. Eu nu-s de puțin, celelalte cu care se mulțumește orice bărbat, posibil să da.

Nu mai sunt bună. Dacă nu-ți meriți locul în viața mea, te voi exclude fără regrete, fără să mă uit în spate. Nu voi mai sufla pe rănile nimănui, nu voi mai repara inima nimănui, nu, nimic.

De azi înainte NU!

Reclame

Opusul fericirii nu este nefericirea

Opusul fericirii nu e nici pe departe nefericirea, ci mai de grabă vitalitatea. Dese ori, viața alege să-ți îndrepte pașii spre drumuri pe care niciodată nu le-ai fii gândit, sau dorit. Te îndreaptă spre oameni a căror chip ți-e complet străin.

Viața îți alege fericirea, iar tu ți-o menții. Dar unde e adevărata fericire? Lipsește starea aia de nesfârșită fericire la care tot visăm toți. Dar de ce visăm? Îți spun, fericirea nu există. E numai o goană continuă după fluturi. Fluturi pe care mintea și inima îi văd atât de vitali. Fugim atât de mult după ei până în momentul în care cazi. Cedezi. Renunți.

Știi care este opusul fericirii? Nefericirea în niciun caz. Tocmai am spus că fericirea nu există. Mii de fețe nefericite. Fericirea este doar o iluzie. Frecvent se încurcă atât de tare bucuria cu fericirea și totuși această fericire este de fapt o bucurie proprie, în detalii și-n fapte.

Să le spun oamenilor că nu există fericire? Nu. Am nevoie de curaj, mai ales când aleg să spun lumii propriile concluzii. Am nevoie de curaj ca să accept „fericirea”.

©2018 All rights reserved.

Scrisoare către el

Dragul meu,

Atunci când te simți fără putere, te rog, ia-mă de mână! Ia-mă și strânge-mă cât poți de tare! Aici voi fi pentru tine! Strânge-mă atât de tare încât să te simt până în adâncul inimii. Să mă mai strângi atât de tare încât să te asiguri că îți aparțin.

Să mă ții de mână ca să te ghidez când te simți pierdut, permite-mi mie să-ți fiu busolă. De-ai să cazi, dragule, tu să mă ții de mână, căci cu ajutorul meu te vei ridica întotdeauna. Tu să mă ții de mână ca orice moment greu să fie împărțit, iar clipele de fericire să fie dublate.

Nu sunt cea mai puternică ființă cu cea mai mare mână, iar tu o știi destul de bine, însă mâna pe care o am, devine puternică atunci când trebuie să o susțină pe a ta. N-am să înțeleg vreodată cum reușești să mă faci să uit de tot, dar te vreau. Te vreau acum, te vreau o viață!

Alege să faci ce îți dorești, numai te rog, ia-mă de mână și nu-mi da drumul!

©2018 All rights reserved.

Sunt doar femei….

 Sunt femei ce învață. Pe unii cum să devină bărbați și pe alții cum să rămână la jucăria preferată sau la lucrurile copilărești ce-i fac fericiți. Femei care într-un final, din prea multă grijă ajung să realizeze că nu le mai rămâne timp și pentru ele. Pentru ele și pentru fericirile lor.

Sunt femei care nu duc lipsa oamenilor, dar sunt veșnic singure. Singure printre mii de fețe triste care își caută fericirea la o adresă greșită, dar totuși speră. Greșelile au sensul lor, asta până cand nu devin tatuaj pentru suflet.

Sunt femei care nu se mulțumesc niciodată cu puțin, și alea sunt adevăratele femei. Femeile care își știu valoarea, pleacă fără să se mai amagească și nu mai privesc înapoi oricât de dificil le-ar fii.

Mai sunt și femei care țin minte prima dragoste toată viața. O păstrează atent, ca un exemplu pe care îl compară cu viitoarele iubiri și se așteaptă ca toți să i se asemene lui. Primul este întotdeauna diferit. El te poate învăța cum să iubești sau cât de frumoasă este viața în doi.

Femei care nu stau la rând pentru dragoste și nici nu o caută cu disperare pentru că au înțeles de mult că ea vine pe neașteptate, iar asta o face mai unică, mai frumoasă, mai de toată viața.

Și nu în ultimul rând, sunt și femei care îți dau lumea peste cap cu cel mai mic gest. Femei alaturi de care știi că doar brațele ei te pot încălzi cu adevărat și doar cuvintele te pot încuraja.

©2018 All rights reserved.

Lasă-mă să te dezbrac…

Lasă-mă să te dezbrac departe de ochii curioșilor, să-ți dezbrac trupul până reușesc să-ți ajung la suflet, căci ăsta-i gândul meu cu tine. Ajunsă acolo, promit să mă port cu grijă să nu cumva să îți deteriorez și mai mult interiorul sufletului. Vreau să repar tot ceea ce alții au distrus! Să te protejez de oamenii prefăcuți ce ți-au intrat în suflet ca în propria casă, murdărindu-l cât au putut de mult pentru ca la final să plece spre alte destinații a altor suflete, lasându-l gol și pustiu pe al tău.

Îmi doresc să îți îmbrac sufletul în culori calde, care îți aduc înapoi fericirea pe chipul tău, să te fac un om complet. Să-ți pătrund mai apoi în minte și-n gând, să mă iubești până la sfârșit și dincolo de el.

Ai răbdare cu mine, te rog, iar eu promit că voi avea grijă de rănile sufletului tău. De fapt, iartă-mă, nu îți pot promite.  Știu că oamenii absenți azi din viața ta ți-au făcut promisiuni de care nu s-au ținut și cu asta au contribuit la degradarea sufletului tău. Îți voi scoate cuțitele care ți-au fost infipte și îți voi lipi toate bucățile într-un întreg frumos. Îți voi iubi fiecare celulă a corpului… tu doar permite-mi.

©2018 All rights reserved.

Eu sunt haos. Tu cine ești?

Astăzi mi-am luat timp să scriu și despre mine. După atâta timp de scris despre altele, decid să-mi rezerv timp și mie, timp haosului dinăuntrul meu.

Eu sunt Haos, dar mai presus de asta sunt femeie. Sunt femeie și am învățat să trăiesc cu mine însumi, să mă iubesc exact așa cum sunt, exact așa cum n-au putut alții. În felul meu, în haos mă bucur de mine, în nebuniile și agoniile mele.  Respir, iubesc și răspândesc iubire în jur. Radiez soare în momentele de fericire, dar și haos frecvent.

Am haos în minte și în orice loc din trupul meu. Dacă mă pierd, voi regăsi drumul. Dacă  îmi pierd sufletul, e de la tine. Dacă îmi pierd capul, știi tu. Dacă te pierd pe tine, îți întind mâna – te aștept. Du-mă departe. Mă pierd.

Și-n final, dacă tot sunt Haos, mă mulțumesc să știu că-s unul ambalat frumos! 🙂

                                                                                                 Aceeași M.

©2018 All rights reserved.

„CÂND TE PIERZI PE TINE, TE REGĂSEȘTI ÎN EL”

 Când te pierzi pe tine, te regăsești în el.

Și ajungi în momentul în care, cuprinzându-l în brațele tale sau aplecându-ți capul pe pieptul lui, înțelegi că fără omul ăsta nu ai putea fii cu adevărat tu. Simți că el este cu adevărat cel ce-ți completează lumea și te reîntregește. Omul pentru care respiri și continui mereu în față. E omul care nu dorește să-ți ia din libertate și să te facă să te simți prizoniera unei relații. Cel care te acceptă și îți motivează visurile. Nu doar că te place așa cum ești, ci te iubeste pentru ceea ce însemni și reprezinți pentru el.34866697_2092115767732512_2098536233599762432_n

Alături de omul tău, vei putea să înțelegi de ce nu au mers celelalte relații. Vei putea observa de ce lucrurile s-au întâmplat exact așa: cu suferință, durere sau lacrimi. Vei reuși să scapi de regrete și frustrări și o vei lua de la capăt alături de el.

Continui să cred că fiecare om pășește în viața noastră cu un scop. Nimic nu e întâmplător. Nu există coincidențe în destin, tocmai de aceea bărbatul alege întotdeauna femeia propriei nebunii, cea în care se poate reflecta prin proprii ei ochi.

Dragoste fără doi oameni dispuși să renunțe la ei și să de completeze în fiecare secundă nu există. Există realitate plină de răutate și cruzime, în care el construiește și ea susție.

©2018 All rights reserved.